Cel mai frumos cadou

Nu c-as fi primit extrem de multe cadouri la viata mea, din contra. Am trait modest cu ai mei si la noi Mosul aducea pentru mine si sora-mea o pereche de blugi sau incaltari de care oricum aveam mare nevoie. Nici de la baieti n-am primit cine stie ce comori. Mi-au mai fost date atentii, dar buchete de flori, spre exemplu, niciodata. Chiar niciodata. Poate si pentru ca nu am urmarit banii si prin urmare am avut prieteni cu situatii materiale modeste.

Oare aici sa fi gresit eu in relatiile mele amoroase? Actualul meu prieten se pricepe totusi cel mai bine la cadouri dintre toti. Ceea ce este logic, din moment ce e cel mai inteligent tip cu care am fost si nu doar prin comparatie cu fostii, el este extrem de destept oricum, in general. El m-a surprins cu cate un trandafir ocazional, cu cartile preferate si recent am primit si-un calculator. Insa nu acestea au fost cele mai frumoase cadouri, nicidecum. Sunt asa putin materialista! Cel mai minunat cadou a fost o scrisoare pe care mi-a dat-o de ziua mea anul trecut. El nu scrie scrisori de obicei, de fapt, nici nu stiu daca o fi scris vreo scrisoare vreodata. Si da, erau niste randuri in care vorbea despre sentimentele lui fata de mine. Nici sentimentele nu si le exprima in vorbe prea des. Niciodata nu am primit de la nimeni ceva atat de frumos si plang de fiecare data cand citesc acea scrisoare. De multe ori cand am trecut prin perioade mai grele m-am reintors la acel moment si am prins curaj sa fac ceea ce cred ca este bine.

Da, in acea scrisoare el ma si incurajeaza sa fiu cine imi doresc sa devin pentru ca el ma vede ca pe o persoana minunata. Si nimic din lumea asta nu valoreaza mai mult decat ceva ce arata ca el si-a pus sufletul pe tava in fata mea.