Jocurile video

Prin 1950, constructia laboratorului nuclear din Long Island, New York, a trezit ingrijorare printre rezidentii orasului. Cercetatorii de la laborator insistau ca proiectul este sigur si au organizat si o zi a vizitarii noului complex, pentru ca toata lumea sa se convina ca nu e nimic ce le-ar putea face rau in viitorul apropiat. Ziua in care oamenii au intrat in laborator era oarecum plicticoasa pentru ca nu aveai ce vedea decat beculete care se aprindeau si se stingeau, circuite electronice, masinarii, alte lucruri care nu insemnau nimic pentru ei. Pentru a transforma vizita intr-una mai interactiva, William Higinbotham, unul dintre cercetatorii de la laborator, a gandit un joc pentru vizitatori, in care acestia erau antrenati pe tot parcursul vizitei. Cu ajutorul lui Robert Dvorak, Higinbotham a conectat un ecran monitor CRT, osciloscop, la un computer analog vechi, adaugand niste controale si niste tweak-uri. In doua saptamani a construit primul joc video din lume, numit Tenis pentru doi. Doi jucatori foloseau controalele pentru a trimite mingea saltareata peste net. Jocul a prins nesperat de bine in randul vizitatorilor. Sute de oameni au petrecut ore bune jucandu-se in nestire cu noua inventie, insa nu mai mult de un minut fiecare. Dupa acest proiect, Higinbotham nu a mai dezvoltat jocul si l-a abandonat. Pana in 1970 nimeni nu a stiut de jocul lui, dar s-a auzit iarasi atunci, in cearta dintre doi competitori de pe piata inventatorilor de jocuri, ce pretindeau ca au inventat respectivul joc.